Este iubirea suficientă pentru a ține doi oameni împreună?
Categoria: Din cărți · ~9 min citire
Am regăsit aceste cuvinte într-o ediție din 1967 a romanului La răscruce de vânturi , o carte ale cărei pagini îngălbenite au păstrat o poveste despre iubire la fel de tulburătoare și astăzi.
„Nu știu din ce sînt plămădite sufletele noastre, dar știu că al lui și al meu sînt la fel...”
Cât de frumoasă este această declarație de iubire!
Să simți că există un om cu care ai o legătură atât de profundă, încât ai impresia că sufletele voastre sunt făcute din același material. Că vă înțelegeți, vă completați și că nimic nu ar putea schimba ceea ce simțiți unul pentru celălalt.
Sincer, citind aceste cuvinte ale lui Catherine, m-am gândit la mine și la soțul meu.
Și eu aș putea face aceeași declarație despre noi.
Ne iubim intens, ne completăm și simt că nimic nu ar putea schimba ceea ce există între noi. După atâția ani împreună, iubirea nu s-a stins și nici nu s-a transformat într-o simplă obișnuință.
Dar asta nu înseamnă că avem o căsnicie fără neînțelegeri.
Suntem doi oameni diferiți. Am crescut în medii diferite, avem uneori mentalități și perspective diferite și, ca să fiu sinceră, suntem amândoi destul de încăpățânați. 😁
Și, bineînțeles, niciunul dintre noi nu este perfect.
Așa că mai există și momente în care părerile noastre se ciocnesc, în care ne supărăm sau în care fiecare este convins că are dreptate.
Dar există un lucru pe care îl prețuiesc enorm în relația noastră: nu putem merge la culcare fără să ne împăcăm.
Chiar dacă am avut o discuție mai încordată, până seara găsim o cale să ne apropiem din nou. Suntem amândoi dispuși să ne recunoaștem greșelile, să ne cerem iertare și să mergem mai departe împreună.
Și, poate cel mai important, nu lăsăm o neînțelegere să ne facă să uităm iubirea pe care ne-o purtăm.
Tocmai de aceea, citatul din roman m-a făcut să mă gândesc la o întrebare:
Este suficient să simțim că sufletele noastre sunt la fel sau contează și felul în care alegem să ne iubim?
Când orgoliul și alegerile ajung între doi oameni
În La răscruce de vânturi, iubirea dintre Catherine și Heathcliff este profundă, dar și dureroasă.
Cei doi sunt legați de sentimente puternice, însă orgoliul, diferențele sociale și alegerile lor ajung să transforme această legătură într-o sursă de suferință.
La un moment dat, Catherine îi mărturisește lui Nelly:
„Acum însă, dacă m-aș mărita cu Heathcliff, m-aș simți degradată, așa că el nu va ști niciodată cît îl iubesc, nu pentru că-i frumos, Nelly, ci pentru că el e mai mult eu însămi decît sînt eu — eu însămi.”
Heathcliff aude doar partea în care Catherine spune că s-ar simți degradată dacă s-ar căsători cu el și pleacă înainte să afle cât de profund îl iubește.
Un moment care schimbă cursul poveștii.
Catherine îl iubește, dar este influențată și de poziția socială pe care o căsătorie cu Heathcliff ar avea-o în ochii celor din jur. Iar Heathcliff pleacă rănit, fără să audă restul mărturisirii.
M-am gândit cât de mult pot cântări într-o relație cuvintele rostite, cele rămase nespuse și lucrurile pe care le înțelegem greșit.
Uneori, chiar și în viața de cuplu, pornim de la o neînțelegere banală și ajungem să ne supărăm mai mult decât ar fi fost cazul.
Și atunci intervine orgoliul.
Fiecare își susține punctul de vedere, fiecare este convins că are dreptate și niciunul nu vrea să fie primul care face un pas spre împăcare.
Știu din propria experiență că nu este întotdeauna ușor să renunți la încăpățânare, mai ales când amândoi suntem la fel de hotărâți să ne susținem părerile. 😁
Dar am învățat că împăcarea nu este o competiție.
Nu trebuie să existe un câștigător și un învins.
Eu și soțul meu nu suntem întotdeauna de acord. Și nici nu cred că trebuie să fim.
Important este că, după o discuție mai tensionată, niciunul dintre noi nu își dorește să rămână supărat pe celălalt.
Ne cerem iertare când greșim, încercăm să ne ascultăm și să înțelegem ce l-a deranjat pe celălalt.
Iar seara, indiferent cât de încăpățânați am fost peste zi, vrem să adormim împăcați.
Pentru mine, asta înseamnă foarte mult.
Nu faptul că nu ne certăm niciodată, ci faptul că niciunul nu lasă orgoliul să fie mai important decât relația noastră.
Să fim diferiți nu înseamnă să nu ne potrivim
Mi se pare frumoasă ideea a două suflete care se aseamănă atât de mult.
Dar nu cred că doi oameni trebuie să gândească la fel pentru a avea o relație fericită.
Putem avea păreri diferite despre bani, despre educația copiilor, despre cum ne petrecem timpul liber sau despre lucrurile pe care le considerăm importante.
Uneori, unul este mai calculat, iar celălalt mai spontan.
Unul are nevoie să vorbească imediat despre o problemă, iar celălalt preferă să se liniștească înainte.
Diferențele acestea nu înseamnă neapărat că nu ne potrivim.
Eu și soțul meu suntem dovada, cel puțin în ceea ce ne privește, că putem avea mentalități diferite, putem proveni din medii diferite și putem fi la fel de încăpățânați, fără ca aceste lucruri să ne împiedice să ne iubim.
Uneori, diferențele dintre noi ne provoacă. Alteori, tocmai ele ne ajută să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Cred că important nu este să îl transformăm pe celălalt într-o copie a noastră, ci să învățăm să trăim împreună cu diferențele dintre noi.
Să facem compromisuri fără să ne pierdem identitatea.
Să ne ascultăm chiar și atunci când nu suntem de acord.
Și să ne amintim că suntem de aceeași parte.
Iubirea se vede și în lucrurile mărunte
Când citim o poveste de dragoste, ne impresionează declarațiile, pasiunea și gesturile extraordinare.
Dar în viața de zi cu zi iubirea se vede adesea în lucruri mult mai simple.
Noi ne începem și ne încheiem ziua cu îmbrățișări, mângâieri și săruturi.
Sunt momentele noastre, chiar și atunci când avem multe de făcut sau suntem obosiți.
Și, deși serviciul ne ține despărțiți multe ore, găsim timp pentru un apel scurt sau un mesaj.
Poate nu avem întotdeauna ceva important de spus. Uneori este doar un simplu „Te iubesc nespus de mult!❤️ Îmi e dor de sărutul tău 😘”.
Dar tocmai aceste gesturi ne amintesc că, în mijlocul tuturor responsabilităților, continuăm să ne gândim unul la celălalt.
Nu cred că fiecare cuplu trebuie să își arate iubirea în același fel. Unii sunt mai afectuoși, alții își exprimă sentimentele mai ales prin fapte.
Important este ca amândoi să simtă că sunt iubiți și prețuiți.
Pentru că o relație nu se construiește numai în momentele speciale, ci și în toate zilele obișnuite dintre ele.
Uneori, o îmbrățișare de câteva minute spune mai mult decât o declarație spectaculoasă.
O iubire puternică înseamnă neapărat fericire?
Într-un alt pasaj, Catherine își compară iubirea pentru Heathcliff cu ceva ce pare imposibil de clintit:
„Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stîncilor eterne de sub pămînt: nu prilej de încîntare, ci necesitate.”
Mi se pare o comparație puternică.
Catherine nu vorbește despre o iubire care îi aduce neapărat fericire, ci despre una pe care o simte ca pe o necesitate. Ceva atât de adânc înrădăcinat în ființa ei, încât nu își poate imagina viața fără acea legătură.
Dar oare este suficient să simțim că nu putem trăi fără cineva?
În cărți și filme, iubirea însoțită de gelozie, suferință și gesturi extreme poate părea mai romantică decât o relație liniștită.
Cu cât doi oameni suferă mai mult unul pentru celălalt, cu atât povestea pare mai intensă.
Dar în viața reală nu cred că ar trebui să confundăm intensitatea sentimentelor cu o relație sănătoasă.
Gelozia excesivă, controlul, umilințele sau teama de reacția partenerului nu sunt dovezi de iubire.
Și nici faptul că doi oameni se iubesc nu justifică orice comportament.
Eu, alături de soțul meu, mă simt iubită, apreciată și dorită exact așa cum sunt. Nu simt că trebuie să mă schimb pentru a merita iubirea lui sau să demonstrez mereu ceva.
Și, poate cel mai important dintre toate, mă simt în siguranță lângă el.
Ne iubim intens, dar găsim și liniște unul lângă celălalt.
Iar acesta este unul dintre lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult în căsnicia noastră.
Mi se pare important să facem această diferență și pentru copiii noștri.
Nu mi-aș dori ca fetele mele să creadă că trebuie să sufere pentru a demonstra că iubesc sau că o relație plină de conflicte este mai valoroasă doar pentru că sentimentele sunt puternice.
Mi-aș dori să întâlnească un om alături de care să se simtă respectate, ascultate și în siguranță.
Să poată fi ele însele, fără teama că vor fi judecate sau că iubirea celuilalt depinde de cât de mult sunt dispuse să renunțe la ceea ce le definește.
Pentru că, din ceea ce trăiesc eu, iubirea nu trebuie să ne facă să alegem între pasiune și liniște sufletească. Le putem avea pe amândouă.
Este iubirea suficientă?
Dacă m-ar întreba cineva dacă iubirea este suficientă pentru a ține doi oameni împreună, aș spune că este esențială, dar nu este singurul lucru de care avem nevoie.
Avem nevoie și de respect, încredere, comunicare, răbdare și dorința de a construi împreună.
Iubirea ne apropie, dar alegerile noastre de zi cu zi ne ajută să rămânem aproape.
Poate că tocmai aceasta este diferența dintre o poveste de dragoste care ne impresionează într-o carte și o iubire pe care ne dorim să o trăim.
În La răscruce de vânturi, Catherine și Heathcliff ne arată cât de puternice pot fi sentimentele, dar și câtă suferință poate exista atunci când orgoliul și alegerile dureroase ajung să domine relația.
Fiecare om poate avea o altă perspectivă asupra iubirii și asupra lucrurilor care contează într-o relație. Nu cred că există o singură rețetă pentru o căsnicie fericită.
Pot vorbi însă despre ceea ce trăiesc eu și despre ceea ce prețuiesc în relația noastră.
Îmi doresc să continuăm să ne iubim la fel de intens, să ne respectăm diferențele și să avem înțelepciunea de a ne cere iertare atunci când greșim.
Să ne putem certa, dar să știm să ne împăcăm.
Să avem zile grele, dar să găsim în continuare liniște unul lângă celălalt.
Și să nu lăsăm trecerea anilor să ne facă să uităm îmbrățișările, săruturile și micile gesturi de afecțiune.
Pentru că, până la urmă, nu contează doar cât de mult ne iubim, ci și cât de frumos știm să avem grijă de iubirea noastră.
Voi ce credeți? Este suficientă iubirea pentru ca doi oameni să rămână împreună sau felul în care se poartă unul cu celălalt este la fel de important?
Vezi și articolele din Din cărți.