Cum să ne creștem băieții în secolul 21
Categoria: Părinți & bunici · ~8 min citire
În ultimele articole am vorbit destul de mult despre fete. Despre corpul lor, despre sănătate, despre întrebările pe care le vor avea pe măsură ce cresc și despre lucrurile pe care, ca mamă, mi-aș dori să le știe Miriam și Natalia.
Și atunci m-am gândit la ceva foarte simplu: dar mamele de băieți?
Eu sunt mamă de fete și nu pot povesti din experiența unei mame care crește un băiat. Dar „Lecturi în familie” nu este doar despre familia mea. Mi-aș dori să fie un loc în care să găsească ceva util și mama unei fete, și mama unui băiat, și un tată, și un bunic.
Așa am ajuns la „Cum să ne creștem băieții în secolul 21”, de Steve Biddulph – o carte despre drumul băieților de la copilărie spre adolescență și apoi spre viața de adult și despre felul în care părinții îi pot însoți pe acest drum.
(Articolul conține linkuri de afiliere, fără costuri suplimentare pentru tine.)
Despre ce este această carte
Steve Biddulph pornește de la o întrebare care probabil îi preocupă pe foarte mulți părinți: cum îl ajut pe băiatul meu să devină un adult fericit, iubitor, echilibrat și responsabil?
Cartea urmărește dezvoltarea băieților de-a lungul mai multor etape și discută atât lucrurile obișnuite ale copilăriei, cât și provocările care apar odată cu adolescența.
Printre subiectele abordate se numără:
- primii ani de viață;
- relația cu părinții;
- prietenii;
- școala și temele;
- sportul;
- internetul;
- sexualitatea;
- violența;
- alcoolul și drogurile;
- trecerea de la copilărie la adolescență și maturitate.
Autorul scrie din perspectiva experienței sale de psiholog, dar și de tată, iar cartea se adresează atât familiilor cu doi părinți, cât și mamelor sau taților care își cresc singuri copiii.
Băieții nu au nevoie doar să fie „puternici”
Există câteva expresii pe care probabil le-am auzit cu toții:
„Ești băiat, fii puternic.”
„Băieții nu plâng.”
„Trebuie să te descurci singur.”
De multe ori sunt spuse fără intenție rea. Uneori chiar cu dorința de a pregăti copilul pentru viață.
Dar un băiat are nevoie de mai mult decât să învețe să fie puternic.
Are nevoie să știe că poate fi trist. Că poate spune când îi este frică. Că poate cere ajutor. Că poate fi afectuos. Că poate plânge fără ca asta să îl facă „mai puțin băiat”.
Un băiat care plânge nu este un băiat slab
Mi se pare un lucru important mai ales pentru noi, adulții.
Când o fetiță plânge, reacția firească este adesea să o luăm în brațe. Când un băiat plânge, apare uneori tentația de a-i spune: „Hai, gata, ești băiat mare.”
Dar emoția este aceeași.
Și poate că băiatul care este ascultat când are șapte ani va deveni adolescentul care poate spune când ceva îl apasă și, mai târziu, adultul care știe să vorbească despre ceea ce simte.
Relația cu mama se schimbă, dar nu trebuie să dispară
Pentru o mamă, probabil una dintre cele mai dificile părți ale creșterii unui băiat este să accepte că apropierea se va schimba.
Copilul care venea pentru orice la mama lui începe să își dorească mai multă independență. Apar prietenii, interesele proprii, adolescența și nevoia de spațiu.
Dar independența nu înseamnă lipsa legăturii.
Un băiat poate avea nevoie de libertate și, în același timp, să știe că există acasă un adult care îl ascultă fără să îl ridiculizeze și fără să transforme fiecare conversație într-o lecție.
Și tații contează enorm
Cartea nu este doar pentru mame. Rolul tatălui și al altor bărbați importanți din viața unui băiat poate avea o influență puternică asupra felului în care acesta înțelege ce înseamnă să fii bărbat.
Iar modelul masculin nu înseamnă doar să îl înveți fotbal, să repari lucruri împreună sau să îi spui să fie curajos.
Un tată îi poate arăta fiului său și cum arată respectul, cum îți ceri scuze, cum vorbești cu oamenii pe care îi iubești, cum gestionezi un conflict și cum îți exprimi afecțiunea.
Copiii învață foarte mult din ceea ce văd.
Cum va învăța să se poarte cu fetele?
Fiind mamă a două fete, recunosc că acesta este un subiect la care mă gândesc și din cealaltă perspectivă.
Miriam și Natalia vor crește. Vor avea colegi băieți, prieteni băieți și, poate, într-o zi parteneri.
Iar băieții aceia sunt crescuți astăzi de cineva.
Respectul față de fete și femei nu cred că începe la 16 sau 18 ani, când un băiat începe să aibă relații. Începe mult mai devreme.
Începe din felul în care vede că tatăl vorbește cu mama. Din felul în care adulții vorbesc despre femei. Din faptul că învață că „nu” înseamnă „nu”. Din respectarea spațiului personal și a limitelor celuilalt.
La fel cum vreau ca fetele mele să știe că limitele lor trebuie respectate, mi-aș dori ca băieții cu care vor crește să fi fost învățați să respecte limitele altora.
Internetul schimbă copilăria băieților
Unul dintre motivele pentru care ediția actualizată a cărții mi se pare relevantă este că băieții de astăzi cresc într-o lume foarte diferită de cea în care au crescut părinții lor.
Internetul le oferă informație, distracție și posibilitatea de a comunica, dar îi poate expune și foarte devreme la lucruri pentru care nu sunt pregătiți.
De aceea, conversațiile despre internet, sexualitate, relații și respect nu mai pot fi amânate la nesfârșit.
Nu putem controla tot ce vor vedea copiii noștri, dar putem încerca să construim o relație în care să poată veni la noi atunci când văd ceva ce nu înțeleg.
Nu trebuie să creștem un „bărbat adevărat”
Poate că nici nu acesta ar trebui să fie obiectivul.
Nu un băiat care nu plânge. Nu unul care nu cere ajutor. Nu unul care trebuie să demonstreze permanent că este puternic.
Ci un copil care, treptat, devine un adult capabil să fie responsabil, afectuos, independent, respectuos și împăcat cu propriile emoții.
Iar acestea sunt lucruri care nu apar într-o singură conversație. Se construiesc în ani.
De ce recomand această carte, chiar dacă eu am două fete
Nu pot spune: „Am încercat asta cu băiatul meu și a funcționat.”
Nu ar fi experiența mea.
Dar pot recomanda o carte care mi se pare utilă pentru părinții care trăiesc această experiență.
După articolele despre sănătatea fetelor, mi-am dat seama că vreau ca pe Lecturi în familie să existe loc și pentru întrebările mamelor de băieți.
Pentru că și ele se întreabă dacă fac lucrurile bine. Și ele se gândesc cum va fi copilul lor peste zece sau douăzeci de ani. Și ele încearcă să găsească echilibrul dintre protecție și independență, dintre limite și libertate, dintre a interveni și a-l lăsa să încerce singur.
Cui i-aș recomanda „Cum să ne creștem băieții în secolul 21”
Aș pune cartea pe lista de lectură mai ales pentru:
- mamele de băieți care vor să îi înțeleagă mai bine pe măsură ce cresc;
- tații care vor să construiască o relație apropiată cu fiii lor;
- părinții care se apropie de perioada adolescenței;
- părinții care vor să vorbească mai deschis despre emoții, internet și sexualitate;
- mamele sau tații care își cresc singuri băieții;
- bunicii care au un rol important în creșterea nepoților.
Concluzie
După ce am scris despre lucrurile pe care mi-aș dori să le știe Miriam și Natalia despre propriul corp și despre viața lor ca femei, mi s-a părut firesc să mă gândesc și la cealaltă parte.
La mamele care cresc băieții cu care fetele noastre vor împărți într-o zi școala, locul de muncă, prieteniile, familiile și lumea.
Până la urmă, poate că nu vrem lucruri atât de diferite pentru copiii noștri.
Vrem fete care știu că vocea lor contează și băieți care știu să o respecte. Vrem fete care nu se tem să spună ce simt și băieți cărora nu le este rușine să facă același lucru.
Vrem copii care să devină adulți echilibrați, capabili să iubească, să respecte și să fie respectați.
Iar „Cum să ne creștem băieții în secolul 21” poate fi una dintre lecturile care îi ajută pe părinții de băieți pe drumul acesta.
Dacă vrei să vezi ediția disponibilă și mai multe detalii despre carte, o găsești aici.
📘 Vezi cartea „Cum să ne creștem băieții în secolul 21”
Vezi și articolele din Părinți & bunici.