Căpitan la cincisprezece ani, de Jules Verne – o aventură redescoperită după 20 de ani
Categoria: Copii · · ~6 min citire
Zilele trecute, Miri și Nati au găsit printre cărțile mai vechi din casă un roman pe care aproape îl uitasem: „Căpitan la cincisprezece ani”, de Jules Verne.
Cartea îi aparținuse fratelui meu, care o primise ca premiu la sfârșitul unui an școlar. Cred că era prin clasa a III-a. Între noi sunt cinci ani diferență, iar eu eram deja la liceu, probabil prin clasa a IX-a sau a X-a, când mi-a atras atenția și am decis să o citesc.
Au trecut aproximativ douăzeci de ani de atunci. Nu mai țin minte toate întâmplările, dar îmi amintesc că povestea m-a captivat.
Deocamdată, Miri și Nati nu au apucat să o citească. Au alte lecturi pentru școală, așa că aventurile lui Dick Sand vor mai avea puțin de așteptat.
Dar descoperirea lor mi-a oferit ocazia să îmi amintesc de o carte care a stat atâția ani în biblioteca familiei noastre.
(Articolul conține linkuri de afiliere, fără costuri suplimentare pentru tine.)
Un adolescent pus în fața unei responsabilități uriașe
Personajul principal al romanului este Dick Sand, un tânăr orfan de numai cincisprezece ani, care lucrează ca elev marinar la bordul vasului Pilgrim.
În timpul unei călătorii pe mare, un accident tragic schimbă complet situația de la bord. Căpitanul și marinarii își pierd viața, iar Dick rămâne singura persoană cu experiență marinărească dintre cei aflați pe vas.
La doar cincisprezece ani, trebuie să preia conducerea și să încerce să îi aducă pe ceilalți pasageri în siguranță la destinație.
Nu este deloc o sarcină ușoară. Are puțină experiență, se confruntă cu pericole pe care nu le poate anticipa și trebuie să ia decizii de care depind viețile celorlalți.
Iar lucrurile devin și mai complicate din cauza lui Negoro, bucătarul de la bord, ale cărui intenții nu sunt deloc bune.
Nu vreau să povestesc toate aventurile prin care trec personajele. Tocmai întâmplările neașteptate și pericolele întâlnite fac parte din farmecul unui roman de aventuri.
Curajul nu înseamnă să nu îți fie frică
Unul dintre lucrurile care mi se par interesante la povestea lui Dick Sand este vârsta lui.
La cincisprezece ani, cei mai mulți adolescenți încă descoperă lumea, învață din greșeli și se bazează pe sprijinul adulților.
Dick este pus într-o situație în care nu mai are această siguranță. Trebuie să gândească, să acționeze și să își asume responsabilități mult mai mari decât cele obișnuite pentru vârsta lui.
Și cred că aici se află unul dintre mesajele frumoase ale romanului: curajul nu înseamnă să nu îți fie teamă, ci să încerci să faci ceea ce trebuie chiar și atunci când îți este frică.
Nu toți copiii vor ajunge în situații extraordinare, asemenea celor din cărți. Dar fiecare va avea, la un moment dat, propriile provocări: o alegere dificilă, o problemă pe care trebuie să o rezolve sau un moment în care are nevoie de încredere în propriile puteri.
Iar asemenea povești ne pot aminti că maturizarea nu vine întotdeauna odată cu împlinirea unei anumite vârste.
O aventură care vorbește și despre o parte dureroasă a istoriei
Dincolo de călătoria pe mare și de pericolele întâlnite de personaje, romanul abordează și un subiect mult mai serios: sclavia și comerțul cu oameni.
Jules Verne prezintă o lume în care oameni nevinovați sunt capturați, despărțiți de familiile lor și tratați ca niște mărfuri.
Este o parte dureroasă a istoriei, iar prezența ei într-un roman de aventuri poate deschide discuții importante cu cititorii mai tineri.
De ce au existat asemenea nedreptăți? Cum au putut oamenii să considere că au dreptul să îi stăpânească pe alții? Și de ce este important să cunoaștem aceste lucruri, chiar dacă s-au petrecut cu mult timp în urmă?
Cartea a fost publicată în 1878, așa că unele exprimări și perspective reflectă perioada în care a fost scrisă. Tocmai de aceea, cred că este bine ca un copil să aibă posibilitatea de a discuta cu un adult despre pasajele care îi ridică întrebări.
Nu trebuie să transformăm lectura într-o lecție de istorie, dar nici să trecem peste asemenea subiecte ca și cum ar fi doar niște detalii ale aventurii.
Ce face interesante aventurile lui Jules Verne
Jules Verne are un fel aparte de a combina aventura cu informații despre lumea înconjurătoare.
În romanele sale întâlnim călătorii, locuri îndepărtate, fenomene naturale, descoperiri și personaje care trebuie să găsească soluții în situații dificile.
Uneori, explicațiile geografice sau științifice pot părea mai lungi decât cele cu care sunt obișnuiți copiii de astăzi. Dar ele fac parte din farmecul acestor povești.
Într-o perioadă în care putem vedea aproape orice loc de pe glob prin câteva apăsări pe telefon, mi se pare interesant să ne gândim cum era să descoperi lumea prin paginile unei cărți.
Și poate tocmai de aceea romanele lui Jules Verne continuă să își găsească cititori, chiar și după atâția ani.
Pentru ce vârstă aș recomanda cartea?
Deși personajul principal are cincisprezece ani, nu înseamnă că romanul este destinat exclusiv adolescenților de această vârstă.
Cred că poate fi o alegere interesantă pentru copiii mai mari, care au deja răbdare să urmărească o poveste lungă și cărora le plac aventurile, călătoriile și misterele.
Totuși, aș ține cont și de sensibilitatea fiecărui copil. Romanul conține accidente, situații periculoase, violență și referiri la sclavie, așa că nu este neapărat o lectură potrivită pentru orice vârstă.
Pentru un copil care nu este încă obișnuit cu romanele mai ample, poate fi mai ușor de descoperit alături de un părinte sau după ce a citit câteva cărți de aventuri mai scurte.
În cazul fetelor mele, nu mă grăbesc. Cartea este acolo și își poate aștepta rândul.
Cărțile care rămân în familie
Poate că partea care m-a bucurat cel mai mult zilele acestea nu a fost neapărat redescoperirea romanului, ci felul în care s-a întâmplat.
Fratele meu a primit cartea drept premiu la școală. Eu am citit-o în anii de liceu. Iar acum, Miri și Nati au găsit-o printre cărțile păstrate în casă.
Este aceeași carte, cu aceleași pagini, dar fiecare dintre noi a întâlnit-o într-un alt moment al vieții.
Nu știu dacă fetelor le va plăcea la fel de mult cum mi-a plăcut mie. Poate vor fi captivate de aventurile lui Dick Sand sau poate vor prefera alte povești. Și este în regulă.
Mi-ar plăcea însă ca, atunci când o vor citi, să putem vorbi despre personajele și întâmplările ei.
Nu pentru că trebuie să le placă aceleași cărți ca mie, ci pentru că o poveste citită de mai multe generații poate deveni un punct de întâlnire între ele.
În loc de concluzie
„Căpitan la cincisprezece ani”, de Jules Verne, este un roman de aventuri despre curaj, responsabilitate și încercările prin care trece un adolescent nevoit să se maturizeze mult prea repede.
Este și o carte care ne poartă spre o perioadă istorică dificilă, amintindu-ne că aventurile nu înseamnă întotdeauna doar descoperiri și întâmplări spectaculoase.
Pentru mine, romanul are acum și o valoare sentimentală. Nu doar pentru povestea lui Dick Sand, ci și pentru amintirea unei cărți citite în tinerețe și redescoperite, după atâția ani, de propriile mele fete.
Uneori, o carte nu trebuie să fie nouă pentru a aduce ceva nou într-o familie.
Iar dacă ai prin bibliotecă volume păstrate din copilărie, poate merită să le răsfoiești din nou. Cine știe ce povești vor descoperi copiii tăi printre paginile lor?
Tu ai păstrat cărți din copilărie pe care le-ai oferit sau ai vrea să le oferi mai departe copiilor tăi?
📘 Vezi detalii despre „Căpitan la cincisprezece ani”
Vezi și articolele din Copii.